Sânpetru de Vară: Tradiții și Obiceiuri Clujene
În județul Cluj, perioada de dinaintea sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, prăznuită pe 29 iunie, este bogată în tradiții și credințe populare. Postul Sânpetrului a început anul acesta pe 16 iunie și este cunoscut în special pentru obiceiurile unice și restricțiile transmise de-a lungul timpului.
Tradițiile Sânpetrului
În satele clujene și în Munții Apuseni, acest interval de post este respectat cu strictețe, fiind considerat un moment de purificare și pregătire spirituală. Una dintre tradițiile vechi e „postul nefructului.” În vechime, nu se consumau fructele noi apărute, din respect pentru această perioadă de introspecție și respect față de natură.
Aceste obiceiuri sunt adânc înrădăcinate în comunitatea locală și se păstrează vie în memoria oamenilor, care predau din generație în generație învățăturile acestor zile.
Credințe și Practici
Pe lângă postul nefructului, există și alte credințe care însoțesc această perioadă. Se spune că în nopțile din preajma sărbătorii, Sânpetru își scutură barba albă, iar dinții de leu strălucesc în cer pe cer. Aceste povești arată importanța acestor zile în calendarul popular.
Perspective locale
Modernitatea nu a înlăturat complet aceste tradiții. Un sătean din Munții Apuseni subliniază: „Chiar dacă trăim vremuri mai agitate, ne aducem aminte de obiceiurile vechi. Ele ne leagă de rădăcini și ne dau un sens al comunității.”
Sânpetru de Vară rămâne astfel un simbol al continuității și identității culturale, un timp care îmbină sacralitatea cu viața de zi cu zi a locuitorilor din județul Cluj.
