Pe 13 mai, românii aniversează Ziua Internațională a Dorului, o zi ce celebrează unul dintre cele mai complexe sentimente ale noastre. Acest cuvânt simplu, dar plin de înțeles, evocă o gamă largă de emoții și dorințe, specific înțelese de sufletele românești.

În tradiția românească, dorul este considerat o "boală fără leac", iar această idee este susținută de etnologul clujean Aurel Bodiu. În lucrarea sa, "Dorul fără obiect", Bodiu descrie dorul ca fiind un precursor al iubirii. Această afecțiune emoțională nu poate fi alungată nici prin medicamente, nici prin vrăji sau rugăciuni.

Dorul – un sentiment profund

Esența dorului constă în unicitatea sa. Spre deosebire de alte limbi și culturi, în care un astfel de sentiment poate fi descris prin mai mulți termeni sau fraze, în limba română, un singur cuvânt concentrează toate aceste trăiri.

Chiar dacă dorul este perceput ca o suferință plăcută, el are puterea de a conecta oamenii chiar și în absență. Din această perspectivă, dorul contribuie la legăturile profunde dintre indivizi.

Un cuvânt, o lume întreagă

Unii spun că dorul este un factor esențial al identității românești. Prin întreaga sa încărcătură emoțională, dorul trece peste granițe și vremuri, păstrând legătura cu rădăcinile noastre. Este, de asemenea, o temă centrală în artă și literatură, fiind subiectul multor poezii și cântece care rezonează profund cu inima românului.

Astfel, de fapt, dorul nu este doar o simplă trăire momentană, ci un întreg univers emoțional care ne definește și ne îmbogățește cultural.această zi a dorului ne reamintește de importanța acestui sentiment la nivel comunitar și personal.

Cu aceste gânduri, sperăm că Ziua Internațională a Dorului să ne inspire să rămânem conectați cu cei dragi și cu esența noastră culturală.


Andrei Mureșan

Andrei Mureșan are 32 de ani, locuiește în cartierul Grigorescu și e jurnalist din pasiune, nu doar din meserie. A absolvit Jurnalismul la UBB și de atunci a fost nelipsit din peisajul media local. Îl recunoști ușor prin centrul orașului – are mereu un carnețel în buzunar, un aer atent și o cafea de la vreo cafenea locală în mână. Scrie clar, fără floricele, dar cu empatie. E interesat de tot ce mișcă în Cluj: inițiative civice, proiecte urbanistice, dar și povești aparent banale care spun multe despre spiritul orașului. Pentru Andrei, azi în Cluj nu e doar un job – e o responsabilitate față de orașul în care s-a născut și pe care vrea să-l vadă mai bun, zi de zi.