Declinul Post-1990: O Industrie în Dificultate

Diferența dintre capacitatea industrială de apărare a României din 1990 și situația curentă este una notabilă. În anii '90, sectorul obținea o cifră de afaceri echivalentă cu aproximativ 2 miliarde de dolari la valoarea actuală și angaja mai mult de 200.000 de persoane. Pe teritoriul țării se aflau între 20 și 25 de fabrici, uzine și combinate dedicate producției de armament, inclusiv unități cunoscute din Victoria, Filiași, Plopeni, Sadu, Mija, Tohan, Făgăraș, alături de renumita fabrică de la Cugir, care a început să funcționeze în 1946.

Ulterior anului 1990, industria de apărare a traversat un parcurs similar celorlalte sectoare economice, confruntându-se cu o degradare rapidă. Absența investițiilor strategice, transferurile de proprietate către entități fără viziune pe termen lung și plecarea forțată a muncitorilor calificați au contribuit la declinul accelerat. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a evidențiat recent starea precară a unor fabrici, menționând că, în loc de tehnologie modernă, a întâlnit "vegetal" - o dovadă a subfinanțării cronice și eșecului administrativ ce a persistat de-a lungul decadelor. Deși unitățile de producție militară nu au fost desființate pentru a face loc construcțiilor imobiliare precum mall-uri sau complexe rezidențiale, așa cum a fost cazul în alte industrii, lipsa de modernizare a transformat multe dintre ele în simple relicve ale unui trecut glorios.

Romarm în 2025: Provocări și Oportunități

Astăzi, Compania Națională Romarm, care în 2025 anunța o cifră de afaceri de 3 miliarde de lei și avea în jur de 5.000 de angajați, se află în fața provocării de a revitaliza un sector esențial. Această realitate contrastantă pune în evidență diferențele substanțiale față de giganți europeni cum ar fi Rheinmetall din Düsseldorf, care în 2025 a raportat o cifră de afaceri de 9,9 miliarde de euro, o capitalizare de piață de 60 de miliarde de euro și un număr de aproximativ 40.000 de angajați. Aceste discrepanțe subliniază decalajul tehnologic și economic acumulat de industria românească.

Cu toate acestea, contextul de securitate actual, marcat de conflicte regionale, a generat o nouă conștiență asupra necesității dezvoltării unei industrii de apărare solide. Radu Miruță a subliniat că România nu mai poate fi un simplu "consumator de securitate", ci trebuie să devină un "producător de securitate". Această transformare de viziune impune o reindustrializare a ramurilor strategice, inclusiv apărarea, energia, chimia și industria alimentară, ce necesită o abordare guvernamentală eficientă și o planificare pe termen lung.

Direcțiile Revitalizării: Parteneriate Strategice și Programul SAFE

Un aspect semnificativ în relansarea industriei românești de apărare este reprezentat de Instrumentul "Acțiunea pentru Securitatea Europei" (SAFE). Pe 5 mai 2026, Guvernul României a aprobat un acord cu Comisia Europeană pentru un împrumut în valoare de 16,68 miliarde de euro, destinat fortificării industriei europene de apărare prin achiziții publice comune. Acest program este considerat o oportunitate remarcabilă pentru România de a atrage investiții, de a facilita transferul de tehnologie și de a intensifica producția locală. Ministerul Apărării Naționale a obținut deja aprobarea Parlamentului pentru 15 proiecte SAFE.

Un pas concret în această direcție îl constituie parteneriatul dintre Romarm și Rheinmetall. În noiembrie 2025, cele două entități au semnat un acord pentru crearea unui joint-venture, numit Rheinmetall Victoria, destinat construirii unei fabrici de pulberi pentru muniție în Victoria, județul Brașov. Această investiție, ce depășește 500 de milioane de euro, va avea ca sursă 400 de milioane de euro de la Rheinmetall. Se estimează că proiectul va genera aproximativ 700 de locuri de muncă și va beneficia de finanțare europeană, inclusiv prin programul SAFE. Acest joint-venture este crucial pentru reducerea dependenței strategice a industriei de apărare de surse externe, în special în ceea ce privește pulberile utilizate. Rheinmetall, deja bine înfipt în România și cooperând cu peste 100 de companii locale, a declarat disponibilitatea de a-și genera o mare parte din veniturile europene prin furnizori români, inclusiv prin transfer de tehnologie.

Răzvan Marian Pîrcălăbescu a accentuat necesitatea ca producția de echipamente militare și muniție să fie realizată local, astfel încât programul SAFE să aducă o valoare adăugată semnificativă. A avut întâlniri cu o delegație americană la expoziția BSDA 2026, subliniind succesul parteneriatului cu Statele Unite și necesitatea extinderii acestuia prin transfer de tehnologie și know-how. Un exemplu este programul FMF, care preconizează o alocare de 220 de milioane de dolari pentru dezvoltarea producției de muniție în calibre NATO de 120 și 155 mm, ceea ce va permite producția integrală în România.

Dragoș Damian, CEO-ul Terapia Cluj, a subliniat și el importanța unei industrii naționale puternice, afirmând că o țară competitivă nu poate exista fără un sector industrial strategic puternic. Eforturile Romarm de a integra cel puțin o parte din cele 15 filiale rămase sub conducerea sa în cadrul proiectului SAFE, cu un buget total de 16,5 miliarde de euro, constituie o oportunitate esențială pentru revitalizarea sectorului.

Considerații Importante

Pentru cetățenii din Cluj și din întreaga țară, reanimarea industriei de apărare înseamnă mai mult decât simple contracte militare; reprezintă o speranță pentru crearea de locuri de muncă bine remunerate și pentru dezvoltarea unei economii bazate pe producție, nu doar pe consum. Frustrarea provocată de declinul industrial de după 1989 este profundă, mulți dintre localnici amintindu-și vremurile când fabricile din Brașov, Cugir sau Victoria erau motoare economice. Observăm o tendință de externalizare a producției, dar inițiativele precum parteneriatul Romarm-Rheinmetall ar putea corecta această direcție. Un sfat relevant ar fi să urmărim cu atenție modul în care aceste fonduri europene și parteneriatele strategice se transformă în investiții concrete și locuri de muncă în regiunile cu tradiție industrială, cum sunt cele din jurul Clujului.