De ce rafturile sunt pline cu usturoi din Egipt și China în loc de cel românesc? Analiștii explică deficitul de producție și importurile de 20 milioane euro.
Sursa poza: Economica.net
În ultimii ani, rafturile magazinelor din România au fost umplute cu usturoi importat, în principal din Egipt și China. În ciuda tradiției agricole locale, fermierii români se confruntă cu o multitudine de provocări, de la capacități financiare limitate la deficite tehnologice. Aceste obstacole duc la scăderea producției interne și la o dependență tot mai mare de importuri pentru a satisface cerințele de consum ale populației.
O Infrastructură Agricolă Deficitară
Conform unei analize recente realizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, majoritatea zonelor cultivate cu usturoi, situate în județe precum Botoșani, Suceava, Dolj și Arad, sunt administrate de mici fermieri. Aceștia operează sub forma fermelor familiale și resimt acut lipsa resurselor financiare și tehnologice necesare pentru a optimiza și eficientiza producția usturoiului—a plantă cu costuri mari de producție.
Suprafața totală destinată culturii de usturoi la nivel național s-a redus cu 3% în 2023, ajungând la 8.713 hectare. Pe măsură ce suprafața cultivată scade, se micșorează și producția locală, care s-a redus cu 8,85% într-un singur an, de la 50.235 de tone în 2022 la 45.801 tone în 2023. Această scădere pune presiune pe lanțul de aprovizionare cu usturoi la nivel național, obligând România să importe pentru a-și satisface cerințele de consum.
Deficit de Producție și Importuri Costisitoare
În 2023, în România, consumul de usturoi a crescut la o medie de 2,5 kg pe cap de locuitor. Totuși, deficitele interne de producție au dus la importuri masive, de 7.000 de tone în 2024, în valoare de 20 milioane de euro, conform datelor Institutului Național de Statistică. În același an, exporturile României s-au ridicat la doar 154,5 tone, evidențiind un deficit comercial considerabil.
O mare parte din usturoiul importat provine din țări precum Olanda (5.100 tone), Germania, Spania, dar și Egipt (295 tone) și China (152 tone). Această diversitate a surselor de importuri reflectă eforturile comercianților români de a securiza usturoi la prețuri competitive pentru populație.
Necesitatea unui Sprijin Pentru Fermieri
Analiza Ministerului de resort subliniază și nevoia de creștere a suprafețelor destinate culturii de usturoi pentru a asigura necesarul de consum al populației. Încurajarea producătorilor existenți să nu abandoneze această cultură și sprijinirea fermierilor noi să investească în usturoi sunt pași cruciali pentru revitalizarea producției interne.
Pentru a combate aceste provocări, Ministerul Agriculturii a lansat o schemă de ajutor de minimis, oferind fermierilor care cultivă usturoi un sprijin financiar de până la 3.000 de euro pe hectar, cu un fond total alocat de 60 de milioane de lei. Aceste fonduri sunt menite să susțină fermierii persoane fizice și juridice, ajutându-i să depășească barierele financiare și tehnologice.
Concluzie
În ciuda peisajului agricol dificil, există semne de progres. Inițiativele guvernamentale și cererea constantă pentru usturoi în marile rețele comerciale oferă un impuls producătorilor locali. Cu toate acestea, pentru a transforma aceste oportunități în succes pe termen lung, este esențial un efort concertat din partea autorităților și fermierilor pentru modernizarea și extinderea capacităților de producție. Astfel, România nu doar că va putea reduce dependența de usturoiul importat, dar va și trece la o poziție de competitivitate în piața agricolă internațională.
