Contextul Procesului și Decizia Tribunalului Cluj

Asociația Declic a inițiat o acțiune în instanță pe 23 ianuarie 2026, formulând o cerere de suspendare a autorizației de construire nr. 73/01.07.2024, având în vedere implicarea Președintelui Consiliului Județean Buzău și Hidroelectrica SA, iar Ministerul Energiei a intervenit în sprijinul companiei. Cererea principală a Declic a avut ca scop suspendarea efectelor autorizației până la soluționarea unui alt dosar, iar subsidiar, oprirea lucrărilor de aducțiune Surduc–Nehoiașu printr-o ordonanță președințială. De asemenea, organizația a solicitat ca pârâții să suporte cheltuielile de judecată.

În urma evaluărilor, Tribunalul Cluj a respins toate cererile Asociației Declic. Instanța a declarat inadmisibilă atât cererea de suspendare a actului administrativ, cât și solicitarea de oprire a lucrărilor prin ordonanță președințială. Chiar și cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene a fost refuzată, ceea ce a constituit o înfrângere majoră pentru activiști, determinându-i să facă apel.

Reclamatiile Asociației Declic: Critici de Natură Ideologică și Ecologică

Declic a prezentat un set diversificat de argumente pentru a-și susține contestația. Un aspect important a fost caracterizarea proiectului ca fiind o „moștenire” a regimului comunist, fiind considerat un „exemplu tipic de proiecte generate de perioada respectivă”. Organizația a afirmat că astfel de concepte de hidroenergie nu țin cont de impacturile asupra mediului și asupra comunităților locale, argumentând că obsesia energetică din acea vreme a dus la o „anarhie energetică” considerabilă și la fragmentarea văilor și râurilor din Carpați.

Declic a citat și literatura de specialitate, subliniind că o strategie bazată exclusiv pe hidroenergie este „nefezabilă” într-o țară cu climă continentală precum România, unde debitele râurilor sunt variabile și sensibile la schimbările climatice. S-a evidențiat faptul că, chiar dacă o națiune reușește să-și acopere necesarul energetic din surse interne, dependența de comerțul internațional rămâne inevitabilă.

Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II, cu barajul său pe râul Bâsca Mare, a fost aprobat prin Decretul nr. 294/1981, dar nu a fost finalizat până la căderea regimului comunist. Lucrările au fost suspendate pentru o lungă perioadă, fiind reluate ulterior sub presiunea Hidroelectrica. O nouă autorizație a fost emisă în 2009, iar în 2015 Consiliul Județean Buzău a eliberat o altă autorizație pentru continuarea lucrărilor. Obiectivul principal al proiectului este devierea râului Bâsca Mare, ceea ce ar afecta grav situl Natura 2000 Penteleu, eliminându-i habitatul acvatic. Râul are o importanță crucială pentru biodiversitate, fiind unul dintre puținele cursuri de apă ce leagă Transilvania de Țara Românească.

Din punct de vedere energetic, Declic a subliniat că contribuția proiectului ar fi nesemnificativă, Hidrocentrala Nehoiașu II având o capacitate instalată planificată de 55 MW, în contrast cu puterea instalată la nivel național de 18.314 MW, adică aproximativ 0,03%. În schimb, prejudiciile ecologice posibile sunt considerabile, incluzând scăderea debitelor, riscuri pentru aprovizionarea cu apă potabilă și probleme de sănătate pentru comunitățile locale, dar și efecte negative asupra mediului prin defrișări ce contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră.

Declic afirmă că această investiție contravine angajamentelor climatice ale Uniunii Europene, conform cărora proiectele trebuie să respecte reglementările stabilite prin Legea europeană a climei și planul RePowerEU.

După de a contesta aspectele ecologice și ideologice privind investiția, Asociația Declic a abordat și problematica juridică, încercând să demonstreze nelegalitatea autorizației de construire nr. 73/2024. Au fost prezentate numeroase argumente tehnice menite să sublinieze viciile majore ale actului administrativ, care ar trebui să îi limiteze efectele, chiar și pe termen scurt.

Critici la Adresa Necompetenței și Procedurilor

1. Necompetența Autorității: Declic susține că Președintele Consiliului Județean Buzău nu avea autoritatea legală de a emite autorizația, având în vedere că procedura de mediu era încă în curs de desfășurare. Conform legii, aprobatările pot fi emise doar după finalizarea evaluării impactului asupra mediului.

2. Utilizarea unui Certificat Expirat: Un alt punct esențial se referă la faptul că autorizația din 2024 s-a bazat pe un certificat de urbanism extins, emis în 2003, dar care a expirat în 2005. Declic susține că, fără un certificat valabil, autorizația nu poate fi considerată validă juridic, fiind imposibilă verificarea regimului urbanistic actual al terenului.

3. Prejudicii Imediate: Organizația observă că continuarea lucrărilor fără acord de mediu ar putea provoca prejudicii ireparabile, invocând principiile dreptului european precum proporționalitatea și precauția. Ei afirmă că Ministerul Mediului a solicitat refacerea raportului de impact, iar Hidroelectrica a depus același raport criticat anterior, existând riscuri de scădere a resurselor de apă pentru comunitățile din aval.

4. Declanșarea Nelegalităților: Declic subliniază că autorizația ar trebui să fie considerată „inexistentă” sau „caducă”, dat fiind că între timp a fost inițiată o nouă procedură de mediu, ceea ce ar necesita reluarea întregului proces de autorizare.

Implicarea CSAT și Securitatea Națională

Hidroelectrica a încercat să suspendă procesul înainte de prima audiere efectivă, invocând lipsa de interes a Declic, inadmisibilitatea acțiunii, neparcurgerea procedurii prealabile și chiar prescripția dreptului la acțiune. Strategia era clară: dacă instanța accepta măcar una dintre aceste excepții, cererea de suspendare ar fi fost exclusă. Dacă judecătorii ignorau excepțiile, compania solicita respingerea cererii pe motive de neîntemeiere.

După această strategie, compania a prezentat argumentul central, insistând că Amenajarea Hidroenergetică Surduc-Siriu nu este un proiect oarecare, ci unul strategic inițiat în anii ’80. Proiectul a fost aprobat prin Decretul nr. 294/1981 și face parte dintr-un plan energetic național care a depășit regimul politic anterior.

De asemenea, Hidroelectrica a subliniat că documentația tehnico-economică a fost aprobată prin Decretul nr. 351/1979, iar un act normativ a declarat investiția de utilitate publică. OUG nr. 175/2022 a introdus faptul că proiectele hidroenergetice aflate în desfășurare sunt considerate „situații excepționale” și de securitate națională, demonstrând că nu se discută doar despre o simplă autorizație de construire, ci despre un obiectiv crucial al statului român.

Hidroelectrica a adus în discuție și legislația europeană recentă, care afirmă că proiectele de energie regenerabilă au un „interes public superior”, supunând statele membre obligației de a prioritiza aceste proiecte.

În contextul actual al provocărilor geopolitice, compania a menționat Hotărârea CSAT nr. 169/25.10.2022, prin care România a decis să accelereze dezvoltarea capacităților energetice pentru a asigura o mai bună reziliență.

Concluzie: Declic Întâmpină O Provocare în Apel

Tribunalul Cluj a pus capăt, deocamdată, eforturilor juridice ale Asociației Declic, respingând toate cererile. Cu toate acestea, organizația nu s-a dat bătută și a contestat decizia, iar dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Cluj, unde urmează să se pronunțe pe 21 mai 2026.

Demersuri pentru Oprirea Lucrărilor de la Barajul Surduc–Siriu

Declic a făcut, de asemenea, demersuri pentru a suspenda lucrările de la barajul Surduc–Siriu, contestând sentința Tribunalului Cluj care a refuzat cererea de ordonanță președințială pentru suspendarea lucrărilor, pe motiv că demersul nu îndeplinește condițiile legale de urgență. Asociația susține că lucrările continuă fără o autorizație validă din 2022, după ce actele administrative au fost anulate prin hotărâri definitive. Tribunalul a respins aceste argumente, iar dosarul se află acum la Curtea de Apel Cluj.